Din numele trandafirului

„Vezi, e ca și cum în ultimele doua secole, și chiar mai înainte, lumea asta a noastră a fost străbătută de sufluri de nemulțumire, speranță si disperare, toate laolaltă… Sau nu, nu e o analogie prea potrivită. Gândește-te la un fluviu, năvalnic și măreț, care curge pe mile și mile de loc între maluri puternice, și tu știi unde este fluviul, unde este malul, unde este uscatul. La un moment dat, fluviul, obosit pentru că a curs prea multă vreme și pe locuri prea intinse, pentru că se apropie de mare, care nimicește în sine toate fluviile, nu mai
știe ce este. Devine propria sa deltă. Rămâne, poate, un braț mai mare, dar multe se ramifică, în toate direcțiile, și se reîntâlnesc undele într-altele, și nu mai știi care stă la originea cui, și uneori nu
stii ce mai este atunci fluviu si ce mai e mare…(…)

– Natura e bună pentru că este fiica lui Dumnezeu, a spus Ubertino.
– Și Dumnezeu trebuie să fie bun dacă a dat naștere naturii, a zâmbit Guglielmo.”

Numele trandafirului, Umberto Eco

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s