Dezamăgire

„Întotdeauna li se păruse absolut firesc ca el să ducă o viață de câine pentru ca să le întrețină, să le îmbrace, să le ofere vacanțe bune și bani de cheltuială. Iar acum, când au înțeles că, din vina lui, banii s-au împuținat, indiferența pe care o simțiseră a fost întărită și de un dispreț exasperat. Lor nici nu le trecu prin cap să se întrebe care sunt sentimentele omulețului supus, care pleca dis-de-dimineață și se întorcea acasă doar spre seară, când abia apuca să se îmbrace pentru cină. Pentru ele era un străin, însă, întrucât era tatăl lor, luau drept normală obligația de a le iubi și de a le răsfăța.” Maugham, William Somerset, Vălul pictat

Începi să devii nefericit(ă) și nemulțumit(ă) de viața pe care o duci și crezi că este din cauza persoanei cu care ești? Nu! Este din cauza persoanei care ai devenit!

Noi, oamenii, avem prostul obicei de a da vina pe cei pe care îi iubim și nu este corect! Lor ar trebui să le oferim ce avem mai bun! Ești nefericit(ă), nu este vina soțului/soției tău/tale. Este vina ta! Iar dacă ești nefericit(ă), ea/el nu va putea să rezolve această problemă pentru tine! Tu trebuie să faci ceva!

Cu cât ești mai nesuferit(ă), cu cât dai mai mult vina pe ea/el, cu atât va fi mai rău. Tu trebuie să îți elucidezi ce trebuie să faci ca să fii fericit(ă). Ce ai de făcut ca să te dezvolți? Pentru că dacă începi să faci lucruri noi, dacă îți scuturi puțin zona de confort, dacă începi să crești, vei vedea câte posibilități sunt în orice direcție alegi. Atenția pe care o acorzi mariajului tău se va disipa, pentru că tu te vei focusa pe a construi ceva pentru tine.

Așteptările fără acțiune nu fac altceva decât duc la păreri de rău și dezamăgire. Probabil ți-ai imaginat că viața ta va arăta într-un anumit fel acum, că vei face nu știu ce, că vei arăta nu știu cum, că vei avea avea nu știu ce statut economico-social, că te vei simți cumva anume și nu, nimic din toate acestea nu sunt așa, din cauza pandemiei sau chiar și fără ea. Cred că nu există om de pe Pământ care să nu fie afectat într-un fel sau altul, de această pandemie!? Fiecare are dezamăgirile lui și le percepe într-un mod unic. Poate că este un moment în care este bine să simțim ce ni se întâmplă, să trăim fiecare sentiment, fiecare emoție, fără a încerca imediat să catalogăm sau să rezolvăm?! Apoi, să ne gândim la ce am vrea să facem și să ne imaginăm cum va fi atunci, cum ne-am simți, cu cine am vrea sau nu să fim, cum am fi noi în acel moment sau în acea conjunctură.

Ceea ce ne lipsește tuturor în această perioadă este perspectiva. Nu avem perspectivă, deoarece ne lipsește predictibilitatea. Asta nu înseamnă că nu ne putem dezvola, că nu putem crește. Avem cel puțin ocazia să medităm la ceea ce ni se întâmplă să încercăm să ne împăcăm cu noi înșine.

Desprinde-ti puțin gândurile de la circumstanțele actuale, când iti contempli dorințele! Visele tale sunt mai mari decât prezentul! Ele sunt luminita de la capătul tunelului, care este atât de puternică încât te inspira și te trage către ea! Ceea ce îți este menit, ți se va întâmpla!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s